Warning: Use of undefined constant template_directory - assumed 'template_directory' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/themes/unsleepable/single.php on line 7

Mâner de ferăstrău (iar)

Dat fiind că cineva s-a manifestat şi a cerut instrucţiuni mai detaliate privind producerea unui mâner de ferăstrău, am profitat de lama de Stanley FatMax cumpărată acum ceva vreme de la Cătălin Sorescu (review-ul ferăstrăului e aici) şi-am făcut câteva poze în timp ce lucram cu spor.

Mai întâi, să explic de ce am comandat numai lama, fără mânerul original. Motivele sunt trei: o dată, dacă am de ales între un mâner din lemn si altul din diverse plastice, cauciucuri şi trebi sintetice, am sa aleg întotdeauna lemnul. Al doilea motiv e că mânerul original Stanley e din ăla prin care-ţi bagi toată mâna şi încă îţi mai rămâne loc. Asta înseamnă că trebuie să-l ţii strâns în mână ca să nu joace, iar mâna îţi va obosi mai uşor (şi când ai de tăiat un metru liniar, se cunoaşte). De asemenea, dacă strângi ferăstrăul ca un apucat vei avea mult mai puţină precizie. Şi aici intervine al treilea motiv, care de fapt e identic cu al doilea, doar că e privit din altă perspectivă: un mâner tradiţional din lemn are două calităţi: spaţiul pentru mână e suficient doar pentru trei degete (arătătorul se ţine întins în faţă, pentru mai multă precizie), iar mânerul are două coarne care prind mâna din două părţi. Cu alte cuvinte, e gândit astfel încât să se muleze întrucâtva pe mână, permiţând o priză mult mai relaxată. Asta înseamnă mai multă precizie la tăiere, şi mai înseamnă că mâna va obosi mai greu.

Acum că m-am explicat, am să trec la partea de fierărie, ca să scap de ea (nu de alta, dar îmi este destul de neplăcută). După ce m-am uitat oleacă la lamă şi la modelul de mâner ales (care poate fi găsit aici), am decis că ceva nu se leagă. Mai exact, „călcâiul” lamei nu avea forma corectă pentru soiul ăsta de mâner. Am fost nevoit, deci, să pun mâna pe o lamă ruginită de bonfaier care îmi zăcea prin balcon (nu posed un bonfaier; de fiecare dată când mă gândesc să mă duc să-mi iau unul îmi aduc aminte cât de neplăcut şi de plicticos îmi e să tai oţel, aşa că mă las păgubaş. Fireşte, activitatea asta ar fi considerabil mai puţin neplăcută dacă aş folosi un bonfaier în locul unei pânze ruginite, dar deh, am şi eu puseuri de iraţionaliate ca tot omul). Cu felia respectivă de rugină, am tăiat o bucăţică din lamă, după cum se vede în poză.

Mai apoi, am luat o bucăţică de lemn, i-am dat o gaură puţin mai mică decât diametrul şuruburilor pe care urma să le folosesc (iniţial mă gândeam să folosesc unele din oţel; după aia m-am gândit că tre’ să le tai cu o lamă ruginită de bonfaier, aşa că m-am dus şi mi-am luat unele din alamă, cu tot cu piuliţele aferente) şi am tăiat-o în două; cu cele două bucăţici de lemn rezultate şi cu o menghină, am reuşit să fixez şuruburile pe banc astfel încât să le pot tăia la lungimea dorită.

După care am trecut la partea plăcută a lucrurilor: am tăiat o bucată de scândură (habar n-am ce lemn e; să fie cireş sălbatic? Să fie vişin?), am îndreptat-o şi m-am asigurat că cele două suprafeţe sunt paralele. Asta e o chestie importantă pentru echilibrul ferăstrăului. Mai apoi, am copiat modelul de ferăstrău, cu indigo, pe ea. Am dat nişte găuri-pilot pentru cele trei şuruburi, i-am mai dat nişte găuroaie de jur împrejur, pe la colţuri, şi am făcut şi nişte tăieturi ajutătoare pe unde am putut, cu un ferăstrău de îmbinări, ca să-mi uşurez viata. Acelaşi ferăstrău l-am folosit ca să tai linia dreaptă din partea din faţă-sus a mânerului (n-avea sens să folosesc ferăstrăul de traforaj ca să tai o linie dreaptă). Restul conturului l-am tăiat cu numitul ferăstrău de traforaj, ceea ce mi-a luat cam juma’ de oră.

Odată treaba terminată, am măsurat cu atenţie grosimea mânerului, i-am făcut un semn fix la mijloc şi am pus mâna pe trasatorul paralel. Am marcat cărarea pentru lamă pe mijlocul mânerului, am aşezat lama pe mâner şi-am marcat cu creionul limitele tăieturii pentru cărare, apoi am înfipt mânerul în menghină şi-am pus mâna pe ferăstrăul de cepuri. Am să mă opresc puţin şi-am să amintesc de o metodă care mi-a fost recomandată acum ceva vreme: se ia o scândurică cu feţele perfect paralele şi grosimea cu un fir de păr sub jumătate din grosimea mânerului. Se prinde cumva pe ea ferăstrăul cu care urmează să tai cărarea, se aşază scândurica respectivă şi mânerul pe o suprafaţă plată şi netedă şi se frichinesc câteva minute între ele; asta va produce o cărare cât se poate de precisă şi dreaptă pentru lamă. Fireşte, presupunând că scândurica auxiliară are feţele perfect paralele şi grosimea fix cu un fir de păr sub jumătate din grosimea mânerului :). Aşa stând lucrurile, cantitatea de bibileală aferentă metodei respective depăşea cu mult chefurile şi disponibilităţile mele, şi în plus (laudă-te, gură!) acum vreo juma’ de an am descoperit că toţi metrii liniari de scândură pe care i-am străbătut au dat în sfârşit roade şi că sunt capabil să urmăresc o linie dreaptă cu ferăstrăul fără s-o iau razna pe câmpii.

Am pus, deci, mâna pe ferăstrăul de cepuri şi-am tăiat cărarea pentru lamă. Dat fiind că lama FatMax e mult mai groasă decât lama Wenzloff pe care-am folosit-o, a trebuit să şi lărgesc cărarea trecând prin ea de câteva ori o foaie de şmirghel (5 pase cu partea abrazivă spre dreapta, apoi 5 pase cu ea orientată spre stânga, ca să păstrez cărarea fix pe mijlocul mânerului).

Mai apoi, am terminat de bibilit găurile pentru şuruburi (adică le-am adus la diametrul necesar şi le-am lărgit gurile cu un countersink, ca să intre capetele şuruburilor cu totul). Am găurit şi lama, dat fiind că găurile originale erau făcute pentru alt soi de mâner şi de şuruburi, iar apoi am pus mâna pe raşpel, pilă şi şmirghel ca să rotunjesc ce era de rotunjit la mâner. Nu m-am stresat foarte tare cu chestia asta – am frecat la mâner atât cât era necesar ca să stea bine în mână, nu neapărat ca să arate bine. Povestea am încheiat-o cu un strat de ulei de in şi nişte ceară de albine îndoită cu terebentină. Cu totul, a luat cam 4 ore.

VN:F [1.9.1_1087]
Rating: 9.6/10 (15 votes cast)
Mâner de ferăstrău (iar), 9.6 out of 10 based on 15 ratings
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

9 Responses to “Mâner de ferăstrău (iar)”

  1. Tiberiu says:

    Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

    Felicitari pentru maner!
    Totusi, nu este recomandabil sa aplicati ulei de in direct pe lemn sau alte materiale celulozice pt. ca uleiul se usuca prin oxidare si fura oxigen din structura celulozei pe care o fragilizeaza. Conservarea pe termen lung a obiectului (de arta) devine o problema. Ceara de albine in terebentina direct e o idee excelenta. Daca nu doriti sa renuntati la uleiul de in este de preferat sa aplicati mai intai un strat sau doua de clei de oase (sau de gelatina alimentara) 8% cu uscare 48 ore (va proteja celuloza).

    VA:F [1.9.1_1087]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

    • Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

      Multumim pentru explicatiile tehnice legate de ulei si ceara. Am doua comentarii de facut:
      1. uleiul de in se foloseste in mod traditional la manerele de scule (de sute de ani as zice) ceea ce inseamna ca este o solutie testata practic si functioneaza pe o perioada de timp foarte lunga.
      2. la uneltele pe care noi le facem sau le reconditionam e mai putin importand daca manerul din lemn va tine 100 de ani sau 1000 de ani. Sunt convins ca la reconditionarea unor obiecte pretioase de arta trebui luate in calcul amanunte de acest gen!

      VN:F [1.9.1_1087]
      Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

  2. Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

    Am tot amanat sa ridic urmatoarea probleme ultra-tehnica, dar o fac acum…
    Bucatica aia de lama taiata ma duce cu gandul la faptul ca ai avut nevoie sa modifici unghiul de montare a lamei fata de maner… Manerul Stanley face un anumit unghi cu linia dintilor (angle of trust se numeste, am gasit termenul in ceva carte veche si este unghiul pe care il face antebratul cu linia dintilor). manerul tip Harvey Peace pe care l-ai adaptat tu era gandit sa faca alt unghi cu linia dintilor…. Ma gandesc daca nu cumva unghiul de la Harvey Peace era calculat pentru lame mai lungi (650 mm, tipice pentru sec. XIX) iar cel de la Stanley este mai potrivit la lame mai scurte (500 mm). Practic, prelungirea antebratului in cazul manerului Harvey Peace va intersecta linia dintilor undeva inainte de mijlocul lungimii lamei ed 650 mm (dinspre maner). Daca ii pui acest maner unei lame de 500 mm, proiectia antebratului va fi semnificativ de mult dupa mijlocul lamei, spre varf. Ceva implicatii sigur sunt, dar poate nu sunt atat de semnificative… Cum se simte fierastraul cand tai cu el?

    VN:F [1.9.1_1087]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  3. Manu says:

    Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

    Felicitări pentru rezultat ! Arată mai bine decât plasticul iniţial. Îmi place şi trasatorul paralel pe care îl foloseşti. Din câte ştiu, sunt două tipuri de trasatoare: cu ac şi cu disc (să-i zic rotitor?! să-i zic rostogolitor?! – am preluat modelul tău dubitativ 🙂 )

    Mă rog, s-ar putea să mai fie şi altele despre care nu am eu de veste. Pe care dintre ele îl recomanzi ?

    VA:F [1.9.1_1087]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    • VictorGhiga says:

      Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

      Mai sunt si trasatoare care in loc de ac sau rotita au o bucatica de otel similara unui varf de cutit. Dupa mine, alea cu ac sunt la coada listei, pentru ca zgarie lemnul in loc sa-l taie, deci as recomanda mai degraba unul cu rotita sau varf de cutit. Daca ai 30 de dolari, ia-ti ceva de aici, ca merita:

      http://www.leevalley.com/US/wood/page.aspx?p=59455&cat=1,42936

      Ala al meu e similar cu cele Veritas, dar are niste hibe – rotita e din otel cam moale si trebuie ascutita cam des pentru gustul meu, si nici nu poate fi retrasa in corpul trasatorului, pentru protectie. Altfel, e o scula rezonabila, surubul tine bine si tija nu se misca atunci cand are ea chef. L-am luat de pe e-bay.

      VN:F [1.9.1_1087]
      Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

      • Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

        Trasatoarele cu varf-lama de cele mai multe ori sunt din cele cu ac la care varful conic al acului a fost ascutit sub forma de varf de sulita (plat, cu 2 taise). Mai este modelul japonez, cu cutite pe bune: http://www.tools4wood.se/catalog/images/Kebiki-7.jpg
        Pe de alta parte, unii se jura ca in lungul fibrei sunt mai bune cele cu varf de ac (conic) decat cele cu varf cutit deoarece cele cu varf cutit poate intra intre fibre si sa fie “condus” paralele cu fibra nu cu muchia lemnului. Nu pot confirma aceasta temere a unora, dar merita discutata…

        VN:F [1.9.1_1087]
        Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
        • VictorGhiga says:

          Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

          Eu n-am patit chestia asta cu trasatorul meu; parerea mea e ca daca-l tii bine ascutit si aplici presiunea cum trebuie, niciun trasator n-are s-o ia pe campii.

          VN:F [1.9.1_1087]
          Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

          • Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

            Ideea e sa nu apesi foarte tare din prima trecere… Doar atunci ar putea fi prins varful-cutit intre fibre si condus. mai ales daca nu e foarte ascutit, cum e cazul la cele clasice de lemn cu varfuri transformate din conice in tip-cutit.

            VN:F [1.9.1_1087]
            Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  4. vlad says:

    Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 693

    bravo mestere!
    si eu am facut de curand un nou maner de fierastrau si e o munca foarte placuta, fara sa mai punem la socoteala ca iti si transforma fierastraul intr-unul mai bun si mai manevrabil

    VA:F [1.9.1_1087]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Leave a Reply

  • arhivă

  • .