Tag archives: lampa japoneza


Warning: Use of undefined constant template_directory - assumed 'template_directory' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/themes/unsleepable/archive.php on line 53

Lampă în stil japonez – Restul (III)

 

Care va să zică, am terminat cadrul. Mai avem de adăugat fundul şi capacul, care, în mod deloc suprinzător, vor fi pătrate. La măsurători, reţineţi că acestea trebuie să acopere şi cepurile ieşite în afară (de fapt nu e musai, dar dacă nu le acoperă iese altceva).

 Fundul lămpii trebuie să includă un suport pentru bec şi o gaură pentru fir. Suportul poate fi făcut din sârmă, fixată în găurici practicate în lemn cu un spiral subţire. Am adăugat aici o sugestie de suport în figura 1, dar nu vă jenaţi să improvizaţi după cum vă taie capul; toată şmecheria e să ţineţi becul la oarece distanţă de lemn şi pânză/hârtie. După câte ştiu eu, e nevoie cam de 300 de grade ca lemnul să se aprindă, iar un bec nu se apropie de asemenea temperaturi, dar e mai înţelept să suflăm şi-n iaurt.

 Cât priveşte firul, luaţi din nou bormaşina, proptiţi un spiral de dimensiuni corespunzătoare în muchia scândurii, stabilind unghiul astfel încât spiralul să iasă prin suprafaţă la 4–5 centimetri de margine, şi daţi-i bătaie. E importat să începeţi găurirea din muchie, nu de pe suprafaţă, pentru că unghiul de atac va fi astfel mai apropiat de 90°, iar spiralul va fi mai uşor de menţinut în poziţia corectă.

 Cu această operaţiune, fundul e gata. El mai trebuie ataşat pe cadru, dar mi-e teamă că până acolo mai avem de trebăluit oleacă.

 Trecem la capac. Iniţial mă gândeam la balamale, după care am realizat că modul în care cepurile îşi iţesc capetele în afară face din instalarea balamalelor o treabă destul de problematică (nu şi imposibilă; există cel puţin o soluţie, dar ea afectează aspectul exterior al lămpii). Aşa stând lucrurile, propun următoarele: luaţi capacul, aşezaţi-l pe masă cu fundul în sus, aşezaţi cadrul pe el aşa cum vă doriţi să stea când lampa va fi terminată (şi fixaţi-l cu menghine sau altceva similar – e important ca respectivul cadru să stea locului), luaţi un creion (nu e necesară o lamă în cazul acesta) şi marcaţi interiorul cadrului pe capac. Îndepărtaţi cadrul, luaţi nişte şipcuţe şi fixaţi-le pe suprafaţa inferioară a capacului cu şuruburi, cuie sau pelicanol, urmând marcajele (vezi fig. 2). Veţi obţine un dispozitiv stil capac de oală, iar şipcuţele se vor asigura că acesta rămâne în poziţia corectă atunci când este închis.

 

Oricât ar părea de ciudat, am fost întrebat la un moment dat de ce e necesar ca lampa să aibă un capac care să se deschidă. Ei bine, ocazional va trebui să înlocuim becul.

 În acest moment, este indicat să lăsăm fundul şi capacul la o parte şi să revenim la cadru. Tăiaţi la dimensiuni pânza de in, hârtia shoji sau chestia cu care v-aţi decis să acoperiţi laturile cadrului şi lipiţi-o pe respectivul cadru. O puteţi tăia în patru bucăţi pe care să le lipiţi pe rând sau, dacă aveţi chef de aventură, puteţi folosi o singură bucată care să meargă de jur-împrejurul cadrului, pe interior. Indiferent de varianta aleasă, colţurile au să fie destul de tricky. Dacă vi se pare că sunt prea tricky, nu uitaţi că nu e musai ca materialul respectiv să fie lipit pe interiorul cadrului. Nimic nu vă împiedică să faceţi treaba lipind materialul pe mijlocul şipcilor, nu pe suprafeţele interioare ale acestora.

 Apoi (respectiv după uscarea adezivului), fixaţi fundul pe cadru, folosind cuie sau şuruburi. Pentru cine are chef să se lege la cap fără să îl doară pentru că nu-i plac şuruburile şi cuiele (nici mie nu-mi plac, dar în definitiv, acestea nu vor fi vizibile), şi diblurile (sau cepurile rotunde) de lemn sunt o opţiune. Dacă alegeţi această metodă, nu uitaţi să daţi găurile pentru cepuri concomitent în fund şi în cadru, după ce aţi fixat cadrul pe fund folosind menghine şi aţi marcat, măcar grosier şi din loc în loc, poziţia cadrului pe suprafaţa inferioară a fundului. Acest lucru vă va scuti de corvoada de a vă asigura că găuriţi la 90°. Folosiţi un inel limitator de adâncime sau o bucăţică de bandă adezivă colorată pentru a marca pe burghiu adâncimea dorită a găurii (presupunând că, asemenea mie, nu doriţi să găuriţi complet şipcile cadrului şi să vă alegeţi cu cepuri vizibile).

 După ce aţi ataşat într-un fel sau altul cadrul pe fund, introduceţi firul cu întrerupător prin găuroiul practicat anterior în fundul lămpii, faceţi-i un nod (nu foarte strâns) pe partea dinspre bec şi apoi conectaţi-l la fasung. Aşezaţi fasungul pe (sau prin) suportul lui, înşurubaţi becul, puneţi capacul, băgaţi ştecherul în priză, aprindeţi lampa şi deschideţi o bere rece.

VN:F [1.9.1_1087]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

Warning: Use of undefined constant template_directory - assumed 'template_directory' (this will throw an Error in a future version of PHP) in /home3/rarm0401/public_html/woodworking.ro/blog/wp-content/themes/unsleepable/archive.php on line 53

Lampă în stil japonez – Cadrul

Această postare se adresează atât tâmplarilor experimentaţi care ar putea fi interesaţi de acest design simplu, cât şi începătorilor, motiv pentru care au să apară pe ici, pe colo instrucţiuni mai degrabă detaliate (nu neapărat în prima parte). Nu am să ofer dimensiuni – acestea vor fi alese de tâmplar în funcţie de dorinţe, chefuri şi materialul disponibil. În schiţele de mai jos, piesele de lemn folosite pentru cadrul lămpii au secţiune pătrată; secţiunea poate fi şi dreptunghiulară, caz în care este necesară o ajustare corespunzătoare a dimensiunilor, în special a celor ale cepurilor, pentru ca porţiunile ieşite în afară ale acestora să aibă aceeaşi lungime.

Laturile cubului (sau paralelipipedului) vor fi acoperite cu hârtie shoji sau pânză de in; de aceea, dimensiunile totale ale lămpii trebuie să fie suficient de mari pentru a asigura o distanţă corespunzătoare între bec şi laturi, prevenind astfel aprinderea pânzei sau hârtiei. Recomand, de asemenea, folosirea unor becuri economice, care generează mai puţină căldură.

Cadrul este format din 12 piese – 8 orizontale şi 4 verticale. Piesele verticale sunt identice; la fel şi cele orizontale. Mai jos, aveţi oarece imagini lămuritoare ale celor două soiuri de piese, plus o vedere explodată a cadrului şi un detaliu al îmbinării de bază.

Fig. 1 – Piesă verticală

Fig. 2 – Piesă orizontală

Fig. 3 – Îmbinare a 3 piese

Fig. 4 – Vedere explodată a cadrului

Pentru o bună parte a cititorilor, lucrurile probabil sunt deja destul de clare în ce priveşte cadrul lămpii, şi dacă au poftă să se apuce de lucru, atunci se pot apuca chiar acum. Pentru o altă parte, poate nişte instrucţiuni în plus n-ar strica (mărturisesc că m-ar bucura enorm să ştiu că am trezit interesul pentru tâmplărie al cuiva care n-a tăiat o coadă de rândunică în viaţa lui sau ei). Aşa stând lucrurile, am să pun aici un punct provizoriu şi-am să revin foarte curând cu ceva sfaturi privind realizarea pieselor de mai sus. Ca teaser, am atârnat în capul postării o schiţă a lămpii terminate (aş fi pus chiar o poză cu lampa dacă aş fi terminat-o, dar mi-e teamă că pentru moment nu e cazul – n-am terminat decât cadrul, pe care am să-l pozez şi-am să-l strecor în postarea viitoare.)

VN:F [1.9.1_1087]
Rating: 10.0/10 (8 votes cast)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...