Tag archives: neortodox

Morteza – sfaturi neortodoxe

În primul rând, trebuie să vă anunţ că mi-e lene. Mi-e lene să fac poze pentru postarea asta, motiv pentru care va trebui să mă chinui să mă exprim cât mai clar (leneşul mai mult aleargă). În al doilea rând, mi-e lene să fac poze suportului de ghivece pe care l-am terminat de curând (minus finisarea, adică lacul, lazura sau ce-oi folosi, că nu m-am hotărât), motiv pentru care am să scriu acum despre morteze în loc de ultima mea realizare. Cele două sunt legate, însă, pentru că suportul respectiv e o morteză mare de tot, împărţită în mai multe morteze mici de nişte bucăţele de lemn rămase pe-acolo după ce-am pus dalta jos. Glumesc, are 14 morteze cu totul, ideea e că, în timp ce le tăiam, mi-au venit nişte idei, pe care am să le înşir mai jos.

  1. Nu e musai să folosim o daltă care are fix lăţimea mortezei. De fapt, dacă mă întrebaţi pe mine, e preferabil ca dalta să fie cu un milimetru-doi mai îngustă, şi asta din două motive. O dată, că lucrul ăsta ne permite să obţinem nişte margini curate, cu o daltă lată aşezată longitudinal pe fibra lemnului, fără ca asta să lărgească inutil morteza (dacă tai iniţial o morteză de 10 mm cu o daltă de 10 mm şi după aia te apuci să-i cureţi marginile, o să obţii o morteză de cel puţin 11 mm). În al doilea rând, şi mai important pentru mine, e că dacă-ţi doreşti să tai o morteză de 10 mm cu dalta ta de 10 mm, tre’ să te chinui să aşezi dalta fix, da’ fix în limitele marcajelor de pe piesa de lemn. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am chef să mă simt ca un sculptor de boabe de orez când tai morteze.
  2. Dacă folosiţi lemn moale (nu neapărat de esenţă moale), nu alergaţi foarte tare după dălţi speciale de mortezat. În pin, brad, tei, plop, puteţi folosi fără grijă dălţi normale, cunoscute ca bench chisels într-o limbă mai analitică decât a noastră, care are un vocabular tâmplăresc mai bogat. Dacă aveţi de gând să tăiaţi morteze late de 2 cm în stejar, însă, bine-ar fi să aveţi la îndemână scule mai solide.
  3. Dacă morteza e străpunsă, tâmplăria ortodoxă ne învaţă să tăiem juma’ de morteză pe o parte, după care să întoarcem piesa cu fundul în sus şi să tăiem cealaltă jumătate pe partea cealaltă. Eu am descoperit o problemă aici, şi anume una legată de îndepărtatul aşchiilor din morteză. În mod normal, veţi avea tendinţa de a sprijini dalta de marginea mortezei şi de a o folosi ca pe o pârghie pentru a scoate aşchiile. Ceea ce e o tendinţă foarte bună, întrucât economiseşte timp. Problema e că asta ar putea foarte bine să distrugă marginea respectivă. Eu am rezolvat problema la modul următor: am început cu partea invizibilă a mortezei, mai exact cea care va fi ascunsă de umerii cepului, şi am tăiat nu până la jumătate, ci până aproape de marginea cealaltă. Am scos aşchiile în modul descris mai sus, obţinând o morteză deosebit de urâtă, care arăta de parcă tocmai ieşise dintr-o încăierare cu nişte englezi beţi. Apoi am întors piesa şi, dat fiind că nu mai aveam decât câţiva milimetri de lemn de tăiat, am străpuns rapid ce mai era de străpuns, aşchiile au ieşit cuminţi pe partea cealaltă, iar marginile vizibile ale mortezei au răsuflat uşurate.
  4. Atunci când tăiaţi morteze pentru cepuri interblocate, începeţi cu aia mai mică. Mi-e lene să vă spun de ce, gândiţi-vă singuri.
VN:F [1.9.1_1087]
Rating: 8.0/10 (4 votes cast)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...