Odată lamba tăiată, trebuie să-i copiem forma pe piesa în care vom tăia ulucul. Nu prea am ce instrucţiuni să dau în privinţa asta, dat fiind că m-am chinuit teribil să ţin blatul perpendicular pe piciorul suportului în timp ce trasam de zor linii cu cutterul. Mai exact, n-am să dau instrucţiuni detaliate pentru că s-ar putea să fie o idee proastă să faceţi ca mine. O idee bună ar fi să găsiţi o cale simplă şi sigură de a imobiliza cele două piese în poziţia în care vor fi îmbinate după ce marcaţi poziţia şi grosimea blatului pe picior şi aşezaţi muchia blatului între marcajele respective. Odată îndeplinită această dificilă sarcină, luaţi cutterul, bisturiul sau alt obiect care lasă urme şi copiaţi forma lambei. Treaba va arăta cam ca aici.
Mai apoi, puneţi mâna pe un echer sau vinclu şi trasaţi linii perpendiculare pe muchia piciorului pornind din marginile bazei scurte a trapezului. În a doua fotografie, veţi vedea că, după ce am trasat respectivele perpendiculare, am adăugat încă o linie, care va reprezenta marginea reală a ulucului; în acea parte, am desenat şi perpendiculara doar pentru referinţă. Puteţi face la fel sau puteţi trasa direct linia oblică. Aşa stând lucrurile, ulucul va deveni din ce în ce mai îngust; iniţial, lamba va pătrunde în el cu uşurinţă, dar către sfârşit va fi nevoie de nişte pălituri straşnice de ciocan (un ciocan de lemn, fireşte) ca să intre până la capăt. Dacă nu intră decât cu ciocanul, nici n-are să iasă decât cu ciocanul, ceea ce e o veste bună pentru stabilitatea suportului.
În ce priveşte linia din poză, am de adăugat un lucru: unghiul făcut cu perpendiculara este exagerat de mare. În realitate, e suficient un unghi cam pe jumătate cât cel desenat de mine.
Mai rămâne de desenat, pe cealaltă parte a piciorului, un trapez (aproape) identic cu cel copiat de pe lambă. Îl puteţi copia direct de pe lambă, la fel ca în primul caz, dacă sunteţi 100% siguri că puteţi alipi blatul şi piciorul fix în poziţia corectă ((urmând ca apoi să tăiaţi cu ferăstrăul nu pe linie, ci pe interiorul acesteia). Eu n-am fost sigur, aşa că am preferat să fac măsurători şi să îl redesenez mai degrabă decât să-l copiez. În general e muuult mai bine să copiezi decât să măsori, la măsurători întotdeauna avem eroare de juma' de milimetru aici, un sfert de milimetru dincolo – şi uite aşa ajungem la un milimetru, iar un spaţiu gol de un milimetru într-o îmbinare e extrem de vizibil. În cazul acesta, însă, am avut un atu, şi anume faptul că cel de-al doilea trapez trebuia să fie oleacă mai mic decât primul, dată fiind îngustarea ulucului. L-am desenat şi l-am tăiat considerabil mai mic, am încercat să asamblez îmbinarea, n-a mers, am luat ulucul la pilă (tot oleacă) şi după aia a mers.
Dar să n-o iau prea tare înainte. Deocamdată e cazul să luăm ferăstrăul şi să facem nişte tăieturi pe liniile obţinute până aici. După aceea, floare la ureche – dalta şi ciocanul. Într-un minut ulucul e gata, şi putem testa îmbinarea. Dacă e prea strâmtă, faceţi ce-am făcut şi eu. Dacă e prea largă, asta e.