Tag archives: Stanley

Stanley Sweetheart Reloaded

După 75 de ani  de la dispariţia de pe piaţă a brandului “Stanley Sweetheart” (1934) iată că anul 2009 ne aduce o nouă generaţie de produse Stanley care poartă acest prestigios brand!

Logo-ul constând din caracterele S.W. în interiorul unei inimi a fost introdus pentru prima dată de compania Stanley Works în anul 1893 pentru a omagia contribuţia lui William Hart la dezvoltarea companiei. Inima din simbol (“heart” în engleză) este un joc de la numele lui W. Hart. Initialele “S.W.” provin de la numele companiei “Stanley Works”.

După ce Stanley Works achiziţionează firma Stanley Rule & Level în anul 1920, logo-ul “Sweetheart” este alăturat logo-ului general al companiei nou-formate (cunoscutul “Stanley” scris într-un dreptunghi cu colţuri decupate) rezultând ceea ce colecţionarii şi pasionaţii din toată lumea vor recunoaşte dintr-o aruncătură de ochi: “Stanley Sweetheart”!

Calitatea vechilor rindele Stanley Sweetheart din anii 1920-1934 le plasează şi în ziua de azi între cele mai râvnite articole de către colecţionari, dar şi utilizatori! Începând cu anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial şi continuând pâna în anii ’80 calitatea uneltelor de tâmplărie cunoaşte un declin constant iar brandul Sweetheart dispare de pe piaţă. Mânerele din lemn exotic ale rindelelor Bailey este înlocuit mai întâi de lemn autohton (fag) iar apoi cu plastic… Preţurile scad şi ele de la an la an spre derizoriu… Acest lucru se întâmplă pâna pe la începutul anilor ’80 când firme ca Lie-Nielsen şi Lee Valley întrevăd o revenire parţială a pieţei pe segmentul “premium” şi încep să producă unelte cu o calitate mult superioară faţă de ceea ce firmele “vechi” (Stanley, Record, Marples etc) ofereau la acel moment.

Ca răspuns întârziat dar binevenit (“mai bine mai târziu decât niciodată”), în 2009 Stanley lansează “la apă” o serie de 5 rindele sub faimosul brand Sweetheart, cu intenţia de oferi o alternativă de calitate şi cu preţ atractiv situată între rindelele scumpe din clasa premium şi produsele proprii (Bailey). Tot sub sigla “Sweetheart, celor 5 rindele li se alătură în 2010 dăltile Stanley model “750” (un alt model ce a făcut carieră frumoasă cu zeci de ani în urmă).

Stanley S.W. #62 (cod 12-137) - rindea universală cu unghi mic ("low angle jack")

Stanley S.W. #4 (cod 12-136) - rindea de finisat

Stanley S.W. #9 1/2 (cod 12-138) - rindea bloc

Stanley S.W. #60 1/2 (cod 12-139) - rindea bloc cu unghi mic (low angle)

Stanley S.W. #92 (cod 12-140) - rindea de umăr/rindea daltă

Stanley S.W. dălţi model "750" disponibile la bucată sau la seturi de 4 şi 8 bucăţi

Din acest an (2011) toate aceste produse sunt disponibile şi în Romania (pe comandă).

În articole următoare o să încerc să prezint în detaliu fiecare dintre produsele de mai sus. Prima pe listă va fi rindeaua bloc “low angle” de care sunt foarte încântat!

Editare ulterioară:

Prezentarea rindelei bloc “low-angle” Stanley Sweetheart #60 1/2 poate fi văzută aici.

P.S.: Pentru o mai bună orientare printre brandurile Stanley am desenat următorul grafic cu poziţionarea calitativă a acestora.  Acest grafic reprezintă viziunea mea personală şi nu cea oficială a firmei Stanley!

Cătălin Sorescu

VN:F [1.9.1_1087]
Rating: 10.0/10 (10 votes cast)

Torii – poarta tradiţională japoneză

Cum sunt mare amator de sushi, am acceptat cu plăcere proiectul realizării unei porţi japoneze pentru restaurantul SushiYa

Specificaţiile iniţiale au fost foarte succinte: “să aibă cam 1.50 m înălţime”, lucru ce mi-a permis o mare libertate în abordare! După prima sesiune de informare pe Internet în legătură cu porţile japoneze, schiţa pe care am făcut-o era una excesiv de simplistă:

După o nouă sesiune de documentare am realizat următoarele: secţiunea picioarelor ar trebui să fie mai groasă spre bază, partea superioară (orizontală) a porţii ar fi frumos să fie curbată, traversa orizontală inferioară ar trebui să treacă dintr-o parte în alta a picioarelor. Astfel am ajuns la modelul Sumiyoshi de poarta Torii.

Materialul de lucru va fi lemnul de brad: 8 metrii liniari de grindă cu secţiunea 120×120 mm şi 4 m de scândură cu secţiunea 120×50 mm. Scândură mi-ar fi fost destulă şi 2 m, dar nu am găsit decât la bucăţi de 4 m lungime!

De la început planul a fost să lucrez doar cu unelte de mână! Chiar dacă eficienţa muncii va fi mai mică, satisfacţia va compensa lipsa de spor!

Uneltele pe care le-am pregătit au fost:

* rindea Stanley Bailey #5 (rindea universală – jack plane)

* rindea Stanley Bailey #3 (rindea mică de finisat)

* fierăstrău Stanley cu lama de 600 mm lungime (nu apare in imaginea de mai sus)

* două fierăstraie japoneze (dozuki şi kataba, marca Bakuma)

* două dălţi Narex (20 mm si 40 mm lăţime)

* bardă de dulgher, ciocan din lemn

* riglă gradată, echer cu unghi reglabil

* cuţitoaie mică

* pietre abrazive (Naniwa 1000/3000 + Coticule 6000) şi ghidaj pentru ascuţit dălţi şi cuţite de rindea

* două fierăstraie tip occidental (panel saw + tenon saw), pe care nu le-am folosit deloc (dar apar în imagine)

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să aleg 4 bucăti cat mai bune din grinzile cu secţiune de 120×120 mm. Din aceste bucăţi voi face picioarele (140 cm lungime fiecare) şi cele două traverse orizontale superioare (170, rspectiv 160 cm lungime). Trebuie să spun că lemnul de brad din comerţ este destinat sectorului construcţiilor şi este de f. proastă calitate pentru lucrări cu scop estetic (este umed, crăpat, curabat, cu secţiune romboidală în loc de pătrată etc)! Tăierea la lungime am făcut-o cu cel mai eficient fierăstrău din dotare – Stanley cu lama de 600 mm lungime şi dinţi japonezi, 7TPI:

Picioarele vor avea secţiune pătrată (cu muchiile rotunjite) iar grosimea la bază va fi 120×120 mm si 100×100 mm în partea superioară. Degroşarea am făcut-o trăgând din greu la rindeaua Bailey #5. După ce am adus lemnul la secţiunea dorită, finisarea suprafeţelor am făcut-o cu o rindea Stanley Bailey #3, având grijă să am tot timpul cuţitul ascuţit (l-am ascuţit la fiecare 1-2 ore de lucru):

Având toate piesele debitate şi finisate (nu e încă finisajul final), am trecut la partea de îmbinări, desigur fără elemente metalice!  A trebuit să am grijă ca picioarele să ajungă poziţionate la un unghi de 5 grade faţă de verticală! Asta se traduce în îmbinări cep şi scobitură la unghi, adică o distracţie pe cinste! Pentru decuparea cepurilor am folosit fierăstrăul japonez dozuki. Pentru scobituri am folosit cele două dălti Narex de uz general (nu sunt dălti speciale de scobit, dar sunt suficient de robuste iar bradul este un lemn moale) şi un ciocan din lemn:

Cu multă atenţie şi cu unelte ascuţite, îmbinările au iesit mulţumitor de coezive:

Ca totul să iasă ca la carte, profilul părţii superioare a porţii l-am făcut pentagonal:

Forma curbă a “acoperişului” şi secţiunea pentagonală le-am obţinut din bardă şi cele două rindele Bailey.

Lipirea am făcut-o cu adeziv de clasă D4 (rezistenţă mecanică f. bună, rezistenţă la apă, UV etc). Acoperişul este vopsit negru-mat cu spray auto. La final am lăcuit totul cu lac alchidic semi-mat, de exterior (rezistent la apă şi UV).

Acum poarta japoneză tronează pe trotuarul din faţa restaurantului, ademenind clienţii cu specialităţi asiatice:

VN:F [1.9.1_1087]
Rating: 9.9/10 (12 votes cast)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...